Şi bine tot nu e...

  Oricum o dai, bine tot nu e, dacӑ nu vrei sӑ fie!

            Ne trezim câteodatӑ undeva pe fundul butoiului cu melancolie... dezamӑgiți fiind de toți și de toate, punându-ne zeci și sute de întrebari la care nu gӑsim nici un rӑspuns. In amӑrӑciunea noastrӑ, vine un „filosof” și începe sӑ ne vorbeascӑ despre viața și minunӑțiile ei ; despre cât de mulțumiți ar trebui sӑ fim cӑ avem sӑnӑtate și oameni minunați în jurul nostru. Ne invita sӑ ne gândim la sӑrmanii oameni cu dificultați, în scaune cu rotile, surdo-muți sau nevӑzӑtori ...

           Şi-atunci, pentru câteva secunde, uitӑm de nevoile și supӑrӑrile noastre, gândindu-ne cӑ în comparație cu toți acești oameni, ne putem considera norocoși sau chiar fericiți! Când stӑm mai apoi și analizӑm situația cap-coadӑ, realizӑm cӑ nu este chiar așa și cӑ așa cum în orice rӑu este și-un bine, în orice bine este și-un rӑu! Hai sӑ mӑ fac înțeleasӑ :

Oamenii ne zâmbesc mereu, in fațӑ! Incearcӑ în permanențӑ sӑ își ascundӑ adevӑratele intenții, se hilizesc aiurea indiferent dacӑ tocmai ce am spus o glumӑ proastӑ sau chiar un comentariu rӑutӑcios la adresa lor. De ce? Rӑspunsul e simplu! Pentru cӑ știu cӑ mai devreme sau mai târziu vor avea nevoie de ajutorul nostru iar dacӑ nu se comportӑ frumos, riscӑ sӑ nu primeascӑ ajutorul dorit! S-ar fi întâmplat asta dacӑ aș fi fost într-un scaun cu rotile? Bineînteles cӑ nu! Mi-ar fi zâmbit și m-ar fi ajutat doar dacӑ ar fi vrut, cu adevӑrat! Fӑrӑ sӑ aștepte nimic in schimb!

                                                 

De câte ori nu ni se întâmplӑ sӑ auzim comentarii despre noi, chiar din gura unor persoane de la care nu ne-am fi așteptat niciodatӑ? Vouӑ nu vi s-a întâmplat sӑ auziți de la o persoanӑ din autobuz care e „prietenӑ cu sora iubitei fratelui prietenei voastre cele mai bune” cum cӑ aceasta din urmӑ ar fi glumit pe seama voastrӑ, în privința a nu știu ce secret, la nu știu ce petrecere? Cum v-ați simțit, mai ales pentru cӑ, pânӑ în acel moment aveați impresia cӑ în persoana respectiva puteți avea încredere deplina? Ştiu! Groaznic! Dacӑ aș fi fost surdo-mut, secretul meu ar fi rӑmas numai și numai al meu, fӑrӑ nici un risc de a fi rӑspândit și nici nu aș fi putut auzi cum cineva încearcӑ sӑ-mi facӑ rӑu prin vorbe!

 

Cer sӑ nu fiu înțeleasӑ greșit! Nu cer osândӑ și îi mulțumesc Domnului  în fiecare zi pentru sӑnӑtate și pentru tot ce îmi oferӑ!