Cum mănâncă femeile ciocolata şi lupta pe care-o duc în subconștientul lor...
Femeia: Ce mi-e poftă de ceva bun! Merg la raftul interzis şi-mi rup o pătrățică de ciocolată.
Conştiința: Nici să nu te gândești!
F: Una! Nu m-oi îngrășa dintr-atât.
C: Ba da, doar ştii că se lipeşte imediat pe burtică.
F: Am luat o pătrățică dar mi-am murdărit numai dinții din partea dreaptă. N-o să-i las pe ceilalți să se supere, tre' să mai iau una.
C: Nici măcar în vis!
F: Mamă, ce bună e, mai iau o bucățică s-o mestec pe ambele părți şi-apoi gata.
C: Te întreci, iar o sa te plângi că nu intri în nush ce rochie, că te strâng nush ce pantaloni...
Doamne, dă-mi un semn dacă nu e bine ce fac! Gata, ştiu, îi dau soțului să o termine de mâncat. Mai iau o bucățică, să mă vadă că mănânc, poate i se face poftă.
"-Iubire, vrei ciocolată?
- A, nu, mersi!"
Doamne, eu am încercat! Ai văzut că am încercat! Aaa, m-am prins! Ăsta era semnul de la tine. Deci ești de acord s-o mănânc pe toată...?!
Mulțumeeeesc!
P.S. Conştiința s-a sinucis între timp, de asta nu mai e la sfârșitul povestirii.
