Ai dreptate...

Noi femeile, îmi permit sӑ generalizez, suntem foarte, foarte complicate și pretindem mereu sӑ fim înțelese.

Bӑrbații, trebuie sӑ ne ajute sӑ coborâm, din când în când, cu picioarele pe pӑmânt... Uneori, chiar avem nevoie de cineva sӑ facӑ asta!

Ar fi ok ca ei, bӑrbații, sӑ ne susținӑ mereu, în orice zicem, orice facem, doar de dragul de a nu ne supӑra...? Sӑ auzim mereu doar „bine iubita, e cum spui tu”, „ok, dacӑ zici tu, facem așa” sau „da, ai dreptate”. Nicidecum! Pentru a putea evolua și a o face bine, avem nevoie de cineva echilibrat, care nu doar sӑ ne sesizeze greșelile ci sӑ și încerce sӑ ne ajute sӑ le corectӑm. Sӑ știe când sӑ ne zicӑ „nu, te înșeli”, „exagerezi” sau „mai gândește-te odatӑ, poate nu ai înțeles tu bine”...

Iar dacӑ nici bӑrbatul, de la care, vorba aia, avem niște așteptӑri, nu știe când sӑ ne aprobe și când sӑ ne contrazicӑ, atunci e grav, are și el probleme. Ciudat și nedrept este, însӑ, faptul cӑ din exterior, vezi imediat unde e greșeala, cine are dreptate și cine nu, dar din bun simț și din frica de a nu fi interpretat greșit, preferi sӑ te abții de la comentarii, deși „îți stau pe vârful limbii”.

Pentru a înțelege mai bine ce vreau sӑ zic, vӑ dau un exemplu, unul ales în mod aleatoriu din multele pe care le am acum în minte:

 Tu stai liniștitӑ pe canapea, în fața  televizorului cât e ziua de lungӑ iar dupӑ câteva luni îi spui soțului: „Iubitule, știi, eu nu o sӑ îmi gӑsesc niciodatӑ de muncӑ pentru cӑ am auzit cӑ prin zonӑ a mai lucrat cineva care avea același nume de familie ca și mine și a fӑcut impresie proastӑ peste tot!” iar el zice „Vai draga mea, nu m-am gândit la asta dar dacӑ e așa, ai dreptate, nu o sӑ-ți gӑsești. Nici nu are rost sӑ mai cauți.”. Şi-apoi tu revii parcӑ mai liniștitӑ pe canapea... J