Mӑ înșealӑ…?!

Am fost conștientӑ încӑ de la început...

Am acceptat pentru cӑ știam cӑ are nevoie de ceva nou, pentru a nu interveni monotonia. Eram sigurӑ cӑ o sӑ fie ceva trecӑtor, nesemnificativ. La prima nu am obiectat prea mult. Am tӑcut și-am acceptat situația. Am crezut cӑ o sӑ renunțe singur, fӑrӑ ca eu sӑ fac presiuni asupra lui... Dar acum e diferit. Aceasta (a doua) e mai frumoasӑ, mai dotatӑ... Vӑd cu ochii mei cât e de fericit când o vede, când o atinge, când o ascultӑ...

Da, e clar! M-am stricat la cap! (în cazul în care mai avea cineva vreo îndoialӑ)

Priviți aceste imagini cu vinovata!

 

 

 

 

 

 

 

Dacӑ mӑ gândesc mai bine...cred cӑ este loc pentru amândouӑ în viața lui ;))

Şi oricum, locul meu nu mi-l ia nimeni. Sau mӑ rog, nimic! J))))