Puteam să stau în țară, pe salariul de 8 milioane, pe care îl câștigăm lucrând la barul din sat.
N-aş fi avut neapărat nevoie de permis, de mașină. Aveam autobuz până în oraș, alimentara şi biserica erau aproape...
Nici de foame n-aş fi murit. Bunica creștea câteva găini, întreținea bine o grădină cu de toate...
Dar nu! Am ales să plec. Pentru că vroiam mai mult. Continui să vreau mai mult. Nu zic că-i ușor să fii departe de ai tăi dar vorba aia "Ce faci tu cu mâna ta, se numește lucru manual."
Tocmai de aceea n-am să-i înțeleg niciodată pe cei care se plâng în diverse postări pe internet cât de grea și amară e viața printre străini, că n-au bani, sănătate, prieteni și alte alea...
Și-atunci întreb, de fapt mă-ntreb :Ce-i reține oare, să se întoarcă acasă?
No comments:
Post a Comment