18 ani

„Am fӑcut 18 ani

Asta aștept de-atâția ani

Sunt major și fac ce vreau

Socotealӑ nu mai dau

Sfaturi de la nimeni nu mai iau!”

 

Așa spun versurile unei melodii care fusese lansatӑ în perioada în care am împlinit eu 18 ani. Frumoase versuri! Sunt perfect adevӑrate... timp de o sӑptӑmânӑ; sӑptӑmânӑ în care nu îți intri în piele de mândrie cӑ ești major!

Mai apoi, realizezi cӑ se întâmplӑ exact contrariul. Abia atunci începi sӑ dai socotealӑ pentru faptele tale, atât pӑrinților cât și legii! Incepi sӑ-ți asumi responsabilitӑți și sӑ te ferești pe cât posibil de „belele”...

Dacӑ pânӑ atunci, îți intra pe o ureche și îți ieșea pe cealaltӑ ce îți spuneau pӑrinții sau bunicii, pentru cӑ nah, ei sunt bӑtrâni, demodați, nu sunt în pas cu moda nici cu tehnologia și erai ferm convins ca ei nu știu nimic... Ziceai sӑ-și vadӑ de treburile lor, nu de ale tale, ei bine, în scurt timp, constați cӑ a fi major înseamnӑ a fi matur! Şi așa cum la primii pași, în copilarie, ai avut nevoie de mama ta sӑ te susținӑ, sӑ te ajute, așa și acum, vei începe sӑ-i ceri opinia înainte de a lua o decizie, sӑ o întrebi dacӑ e de acord cu ce faci și ce schimbi în viața ta, sӑ-i ceri un sfat chiar și daca uneori știi deja ce-ți va spune...