Nesțimtire sau prostie ?

 

         Cu aproape douӑ luni înainte de nuntӑ (a mea, desigur), am mers sӑ îmi comand rochia de mireasӑ într-un salon bun( a se citi scump), din Roman. Am mers împreunӑ cu sora mea, care ținuse legatura cu doamnele de acolo de ceva timp, tocmai pentru rochia mea.

         Ajungem acolo, doamnele, foarte drӑguțe, ne iau la pupat și îmbrӑțișat încӑ de la intrare. Eu, oarecum surprinsӑ...adicӑ, mӑ cunosc de undeva?

         Entuziasmatӑ fiind, n-aveam rӑbdare sӑ stau la discuții cu ele, așa cӑ am început sӑ le explic cum vreau sӑ fie, ea, minunӑția, rochia visurilor mele! Bine am zis, am început; n-am reușit sӑ scot douӑ cuvinte cӑ una dintre ele, patroana mai exact a început sӑ exclame: „Doamne, câtӑ frumusețe! Ce domnișoarӑ superbӑ!”. Ei, auzind aceste cuvinte, parcӑ îmi vesnise brusc, cheful de vorbӑ. Aceasta continuӑ: „De unde-ai luat fata asta așa de frumoasӑ? Cu cine seamӑnӑ?” Un rânjet mândru a aparut deodatӑ pe chipul meu, de n-ai mai vӑzut! M-am uitat atent la ea, și mi-am da seama cӑ mi se adresa... Te-ai prins, nu? Toate laudele erau pentru sor’mea!

         Bun, trecem, adicӑ trec, peste aceastӑ micӑ neînțelegere și ne apucӑm de treabӑ, cӑci știam exact cum vreau sӑ arate rochia pe care urma s-o port în cea mai importantӑ zi din viața mea! Silvia (sora) și-a fӑcut și ea comandӑ de o rochie roșie, superbӑ, cu scopul de a o purta la nunta mea, desigur.

        Coincidențӑ sau nu, ambele rochii au fost gata în același timp. Bineînțeles cӑ am mers împreunӑ sӑ le probӑm.

        Ultima probӑ, emoții nӑucitoare.  Mӑ uit în oglindӑ luuung și trag concluzia: „Perfectӑ!”

       Țațele (așa le alint eu), se apucӑ și ele de exclamat: „Doamne, superbӑ! Pur și simplu superbӑ! Fӑrӑ îndoialӑ, roșu te prinde foarte bine!”

       Eu știu cӑ, de fapt, ele mӑ considerau frumoasӑ și pe mine dar cum eu eram în centrul atenției, fiind mireasӑ, vroiau sӑ o flateze și pe sor’mea, sӑ nu se simtӑ fata pe din afarӑ! (gândul acesta m-a ajutat sӑ mӑ controlez, sӑ nu le zic doamnelor câteva și sӑ nu fug cu rochia, neplӑtitӑ)

P.S. Nu spun numele doamnelor și nici al salonului pentru cӑ nu vreau sӑ le fac publicitate negativӑ. Când nu vorbesc, fac treabӑ bunӑ! Eu am fost mulțumitӑ de rezultat.

 

        Am și poze mai reușite cu rochia în toatӑ splendoarea ei dar nu pot sӑ postez pe blog pentru cӑ spațiul destinat unei fotografii este micuț iar zâmbetul meu, fiind prea larg, nu se vede bine deloc!

Deci, nesimțire sau prostie? Vӑ las pe voi sӑ decideți.

Ați fost vreodatӑ într-o situație asemӑnӑtoare?