Nu mi-a plăcut niciodată să calc.
Primul fier de călcat pe care l-am cumpărat era fără fir. Îl lăsam 3 minute la încărcat și călcăm cu el 10 secunde. Imaginați-vă voi cam cât timp îmi trebuia ca să calc niște lenjerii...
Un an mai târziu mi-a dat mama unul dar nu puteam să-l folosesc pentru că sistemul de băgat în priză nu se potrivea cu prizele franțuzești.
Nu e de mine, mi-am zis. Aşa că luni bune n-am pus mâna pe un fier de călcat. M-am gândit că lenjeriile nu mi le vede nimeni, tricourile oricum se boțesc imediat iar cămășile lui Pavel stau foarte bine...în dulap!
Când am mers în concediu în țară, m-au luat ai mei la treişpe-paişpe...că nu-i frumos să-i dau mamei sau soacrei să îmi calce sau sa umblu cu hainele boțite.
Așa că, de când m-am întors de'acasă m-am apucat sa caut pe internet o stație de călcat adevărată ;)). L-am bătut la cap zile-ntregi pe Pavel să cumpărăm pentru că nu se mai poate. Trebuie sa mă apuc de călcat. Și vreau s-o fac cu plăcere.
Într-o zi, pe când eram la muncă m-a sunat să-mi spună ca are o surpriză pentru mine. Mi-am dat seama imediat despre ce este vorba aşa că abia așteptam să ajung acasă să-mi văd surpriza. Mă gândeam că mi-a cumpărat un fier de călcat de ultimă generație.
Ce-a făcut el?
"Ta-daam! Uite iubita, ai zis că vrei să calci cu plăcere așa ca m-am gândit că cea mai bună soluție e să repar fierul de la mămica ta în așa fel încât să se potrivească cu toate prizele din casă. "
No comments:
Post a Comment