Când eram mică, suflam din răsputeri în lumânările de pe tort.
Închideam ochii și îmi puneam o dorință. Știam sigur că părinții sau Doamne-Doamne o să facă tot posibilul să mi-o îndeplinească.
Acum am înțeles că de la un moment dat, visele nu se mai îndeplinesc așa ușor. Ele devin aspirații. Iar dacă îți dorești ceva cu adevărat, trebuie să muncești, să te implici trup și suflet, să bați la uşi care par imposibil de deschis, să te documentezi, să înveți, să perseverezi. Să te enervezi, să obosești, să plângi...
Destinul ni-l croim noi înșine.
No comments:
Post a Comment